Femeia Nisipurilor

Romancier, prozator, dramaturg, critic literar, regizor si fotograf, Kobo Abe (1924-1993) s-a nascut in Tokyo si si-a petrecut copilaria in Mukden, Manciuria, in anii celui de-al doilea razboi mondial. In 1948 a absolvit medicina la Universitatea Imperiala din Tokyo, dar nu a practicat niciodata. Formatia lui de medic e asociata de critica descrierilor meticuloase ale obiectelor si tonului detasat, aproape clinic, al multora dintre scrierile sale. A debutat cu un volum de poezii in 1947. A scris mai multe povestiri, cu tenta kafkiana si subiecte de science-fiction, incununate cu premii importante. In 1957 ii apare romanul Fiarele se intorc acasa, dar recunoasterea internationala i-o va aduce Femeia nisipurilor (Suna no onna).

Luna cenusie cazand ca o cicatrice peste intinderi nesfarsite de nisip si o vagauna in care plictisit, urineaza un barbat.

Iata o imagine emblematica din romanul Femeia Nisipurilor.Un roman care isi propune ca tema centrala conditia umana.

Un profesor obscur,pe numele lui Niki Jumpei,pasionat de entomologie(studiul insectelor),pleaca intr-o excursie in desert pentru gasirea unor noi specii.Ajuns in desert,descopera un sat ciudat,cu case in gropi de nisip.Pe neasteptate,este sechestrat in casa unei femei vaduve.

Cartea este o meditatie pe tema conditiei umane. Omul e prins in existenta, ca intr-o vagauna de nisip avand ca preocupare majora munca abrutizanta, istovitoare a scoaterii nisipului din groapă pentru supravieţuire, fara a-si gasi adevarata menire.Sunt evidente apropierile  fata de mitul lui Sisif: nesfarsita munca de scoatere a nisipului fara un sens real.

Putem privi romanul ca pe un thriller psihologic, urmarind toate reactiile unui om prins intr-o groapa de nisip impreuna cu o femeie, faţa de lipsa apei, caldura insuportabila, tortura nisipului care patrunde peste tot. Şi aici, sunt reproduse la un alt nivel, aspecte obisnuite ale vietii cotidiene: ideea muncii, finalitatea, valenţele ei (pana la urma lui Nikki Jumpei ii face placere munca in sine), ideea sexului, ideea evadarii, comunicarea ce se creeaza intre cei doi.

E o carte care te face sa te bucuri de cele mai marunte lucruri care ti se intampla peste zi…ca poti respira in voie..ca poti sta intr-un parc..ca ai apa la discretie.Asa ca…ce mai stati?…cititi-o!

Scrisoarea a III-a

O interesanta scrisoare primita pe mail… 🙂 🙂

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
“Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..”.
“-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur…”
“-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour”.
Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,
Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare

La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.
Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.
Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, care-l tine la subrat.
Agitat , la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu esti Mircea?”…”-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o si pe centura, indrumat de GPS.
Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine…”
“-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine”.

Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’ la moarte cu ai turcului spahii.

“-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem,… dar la “Heroes” in retea.
Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam “conQUIZtador”?

“-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret
Ca am fost in multe lupte :
Varna , Ialta sau Oituz…”
“-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un “buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste , iar tu faci misto de noi..,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi”.
“-Cum vrei tu marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti,videoclipuri,
Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta.

“Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.
Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe “interzis”…”

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n “Jeep”-uri.
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine.
Toti vaitandu-se de moarte, ghem*iti prin iarba scurta
Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.

“-Baiazid , hai sa ne batem…!! , Unde esti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.
Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa…”
Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.
“-N-am stiut ca la “fast-food”-uri nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe “branci”…
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.
Da-ne niste “triferment” si-o sa facem cale-ntoarsa”…
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Deci se vede pan-la urma ca “fast-food”-ul face bine.

Asta-i tot…Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:
“Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica”…